Potirele mâniei! (Apocalipsa)

Iată cum un glas se-nalță
Cu poruncă-nfricosată
Mânia Lui Dumnezeu
Din potir fi-va turnată

Îngerul din-tâi pornește
Pe pământ potiru-arată
Cu o bubă grea lovește
Ce nu va fi vindecată

Al doilea potir a fost
Aruncat cu mână tare
Că să moară tot ce miscă
În oceane și în mare

Apa lor să se prefacă
Într-un sânge noroios
Pe întinderea de ape
Cu cel mai urât miros
********************
Al treilea potir se varsă
Peste râuri și izvoare
Plaga lui a fost întinsă
Omenirea să doboare

Toate toate s-au umplut
De sânge, că să vestească
Mânia Lui Dumnezeu
Ca toți să se pocăiască

Când al patrulea potir
Peste soare s-a vărsat
Omenirea toată, toată
În arșița s-a scăldat

Numai chin și numai jale
Trup și carne s-au topit
Pe Dumnezeu Îl huleau
Și tot nu s-au pocăit

Când se varsă următorul
-al cincilea din potire
Întunericul se-ntinde
Peste-nreaga omenire
********************
În durere și în chinuri
Limbile și le mușcau
Moartea parcă se ascunse
Și tot nu se pocăiau

Îngerul luă acuma
Alt potir și l-a vărsat
Că să sece toată apa
Din marele Eufrat

Să se-ntinda Armaghedonul
Pe un platou mare întins
Unde așteaptă o armată
În frunte cu Anticrist

Ultimul potir aduce
Suferință și tumult
Grindină, cutremur ploi
Cum, nicând nu s-au văzut

Toate stau să se închidă
Pământul e potopit
Însă lumea astă în hulă
Și tot nu s-au pocăit. Amin